Kartingul a apărut în Statele Unite în anii 1950. După cel de-al Doilea Război Mondial, pasionații de mecanică au construit vehicule simple, mici, cu patru-roți, pentru recreere și curse, folosind motoare mici, tuburi de oțel și piese vechi. Datorită costurilor reduse de producție, ușurinței de operare și manevrabilitate agilă, aceste vehicule au câștigat rapid popularitate și au evoluat într-o formă distinctă de sport cu motor.
În 1956, inginerul american Art Ingels a proiectat și construit un kart care întruchipa caracteristicile vehiculului modern. Având un cadru tubular din oțel, un motor mic și un sistem de acționare cu lanț-, kartul era ușor și ușor de manevrat, făcându-l potrivit pentru conducere și curse în spații compacte. Pe măsură ce designul a câștigat acțiune, kartingul s-a răspândit rapid în Statele Unite și în alte țări, atrăgând un număr-din ce în ce mai mare de pasionați de curse. Ulterior, pe măsură ce regulile de competiție și standardele tehnice au fost rafinate, kartingul a devenit o disciplină cuprinzătoare de curse.
Din anii 1960 încoace, sportul s-a extins la nivel global, devenind treptat mai profesionist și standardizat. Astăzi, kartingul este utilizat pe scară largă în cursele competitive, antrenamentul șoferilor și activitățile recreative și este recunoscut ca un pilon fundamental al sportului cu motor. Mulți șoferi profesioniști de mașini de curse și-au perfecționat abilitățile în karturi, folosind platforma pentru a câștiga experiență în manevrarea vehiculelor și tactici de curse-punând astfel o bază solidă pentru a concura în serii de curse de automobile de-nivel superior.
